“Buna seara dragii mosului!” Asa incepea povestea mea favorita de pe vinyl din copilarie. Si asa am sa-mi reiau si eu povestile despre aventura noastra in lumea medicala, aventura in cautarea unui raspuns la intrebarea: “dar voi cand aveti de gand sa faceti un copil?”
Va promisesem in capitolul trecut ca va voi povesti despre excursia noastra la Buciumeni, dar nu am sa va plictisesc cu astfel de povesti siropoase, mai ales ca v-am lasat cam mult sa asteptati o noua insemnare in jurnal, deci voi incerca sa trec pe repede inainte peste cateva etape ce au avut loc de cand nu am mai trecut pe aici. Dar nu fara a va povesti prima dintre ele deoarece este vitala in cursul evenimentelor ce au urmat!
Asa cum spuneam, am repetat spermograma si rezultatul a fost unul imbucurator pentru noi, chiar daca doamna biolog Matei s-a declarat rezervata. Dar cateodata e mai bine sa vezi partea plina a paharului, asa ca asta am facut si noi. Nu am luat in considerare nici faptul ca mobilitatea sau formele atipice au ramas la fel ca si procentaj si am vazut doar cresterea imbucuratoare a numarului de la 11 mil/ml la 16 mil/ml. Sub acest aspect si cu recomandarea doamnei Matei am luat hotararea sa nu mai lasam lucrurile sa vina de la sine si sa incercam o prima inseminare artificiala. Zis si facut. Ne-am programat la Tutunaru pentru o intrevedere spre a porni “formalitatile” de inseminare. Acesta ne-a recomandat sa incepem o noua monitorizare, dar si o stimulare ovariana pentru Sotie. Ca stimulator ne-a recomandat Clomiphene, un stimulator de fertilitate ce forteaza ovarele sa produca mai multi foliculi dar care are ca si efect advers scaderea in grosime a endometrului. Deci una calda-una rece. Am mers pe mana specialistului, ca doar de aia ne-am dus la el (nu?) si Sotia a inceput tratamentul din ziua a 5-a de ovulatie. Intre timp, citind pe diverse forumuri si alte site-uri de sfaturi medicale, am aflat ca in cazul stimularii ovariene cu Clomiphene este posibil ca foliculii sa se dezvolte in continuu, fara a se mai sparge in ziua de ovulatie si ca acest fapt ar putea duce la crearea de chisturi ovariene. Iar singura metoda de a-i convinge sa se sparga ar fi o injectie cu Pregnyl . Ne-am interesat si despre aceasta si am aflat ca la clinica Genesis (Tutu&Co.) ar fi “doar” 20 de Euro. In schimb, dupa cateva telefoane date si ceva informatii pescuite de pe forumuri, am aflat ca la Sensiblu au acelasi Pregnyl la 14 lei. Asa ca va inchipuiti care a fost alegerea noastra! In acel moment eram cu totul lamuriti: din ziua a 5-a a ciclului Sotia urma sa ia 100mg Clomiphene pe zi pana in ziua a 10-a, apoi in ziua ovulatiei urmeaza prepararea spermei (recoltata proaspat) si inseminarea la cabinet sau la clinica, depinde la ce ora s-ar produce ovulatia. Tinand cont ca era prima inseminare si sperantele noastre erau mari, am hotarat sa ne luam concediu in perioada respectiva, mai ales ca din ziua a 10-a si pana la ovulatie trebuia sa fim in permanenta monitorizati. Pentru ca eram si in perioada de vara, ne-am programat concediul principal astfel incat in primele zile (cele cu stimularea) sa fim la munte (stim o pensiune draguta la Moeciu, unde revenim cu mare placere ori de cate ori suntem obositi – Nea Gelu poate dai si dumneata o visinata ca-ti fac reclama!), iar saptamana urmatoare sa fim in Bucuresti pentru a ne petrece diminetile la Elias si dupa-amiezile pe strada Sandu Aldea. Din nou evit sa va plictisesc cu siroposeniile despre cum ne-am petrecut o saptamana tolaniti pe iarba verde a pensiunii si in creierul muntilor langa Sfinx si cred ca v-ar interesa mai mult a doua saptamana a “vacantei” noastre.
Revenim in Bucuresti dupa 5 zile de Clomiphene (sunt “simparice” reactiile femeii cu multi hormoni, dar erau de inteles) si ne inarmam cu rabdare si speranta la usa domnului Tutunaru pentru monitorizari. Aici gasim aglomeratie ca de obicei, gravidutele avand prioritate, canicula de afara facand si mai placuta asteptarea. Intram, Tutnarul dand semne sa ne recunoasca (doar aveam deja la activ 3 monitorizari plus alte intalniri cu el, trebuia sa ne recunoasca!). Ii spunem ca suntem pentru monitorizare, sotia se urca pe masa de consult si domnul doctor incepe ecografia. Constata ca la numaratoare apar cam multisori foliculi si cu mirare in glas intreaba: “Voi sunteti pentru inseminare?”. Raspunsul vine din ambele directii simultan: “DA!”. Altfel ce rost ar fi avut cei 4-5 foliculi grasuti pe care ii masura de zor pe ecografie. Nu ne-am mirat de intrebarea lui, zicandu-ne ca probabil in cele 10 zile de cand nu ne-am vazut a uitat de noi si ce treburi avem pe acolo. Ne-a comunicat dimensinuile grasutilor si ne-a programat pentru a doua zi la o noua intrevedere. Convinsi ca suntem pe drumul cel bun am plecat spre casa, a doua zi urmand sa ne reintoarcem la dumnealui.
A doua zi, din nou coada, din nou asteptare in conditii “optime” de caldura (35 de grade la umbra ca la soare cred ca se topea termometrul si era pacat de el…). Intram, ne prezentam din nou ca la scoala cu lectia invatata (“Am venit pentru monitorizare”), Sotia se urca din nou pe masa de consult, ecografia incepe. Dinspre Tutunaru razbate o intrebare discreta: “Voi sunteti pentru inseminare?”… Bineinteles ca am ramas fara cuvinte. Sotia a schitat un raspuns timid: “Da! De aia sunt atatia folicui!”, nevenindu-i sa creada ca in 24 de ore deja Tutu uitase de cazul nostru. Nu ne-am fi asteptat sa ne retina in timpul celor 3 monitorizari din trecut pentru ca atunci problema era mai putin spinoasa, dar dupa o laparoscopie si o propunere din partea lui de inseminare ne asteptam macar atata sa tina minte, mai ales ca in aceeasi perioada cu noi mai erau doar alte doua perechi in aceeasi situatie (inseminare artificiala cu stimulare). Deh, daca iti petreci ore intregi asteptan in fata cabinetului iti mai faci si cunostinte, prieteni. Nici nu va imaginati cate prietenii se pot lega datorita lui Tutu!
Iesim din cabinet dupa ce am primit noile dimensiuni ale foliculilor pe care ne bazam ca ii vom vedea bebelusi in curand (macar doi acolo – sa nu ne plictisim!) si uimiti de cele intamplate ne indreptam spre casa. De comun acord cu Sotia hotaram sa ignoram aceasta parte a doctorului si sa fim in continuare plini de speranta cu privire la viitoarea inseminare. Ne bazam pe profesionalismul unui medic foarte laudat doar! Ajungem si in ziua a 14 a ciclului, ziua in care Sotia trebuia sa aibe ovulatia. Tutunaru ne invitase la Elias de dimineata pentru o prima runda de monitorizare din ziua respectiva. Din nou o loveste pe Sotie intrebarea deja devenita clasica: “Voi sunteti pentru inseminare?”, insa si de data aceasta Sotia alege sa-l ignore. Se constata ca foliculii inca nu s-au spart, asa ca ne cheama si dupa-amiaza la cabinet pentru o noua runda. Revenim in dupa-amiaza respectiva la cabinetul din strada Sandu Aldea si ne punem din nou pe asteptat. Din fericire scapam mai repede de data asta si intram la monitorizare. Vazand marimea foliculilor si faptul ca este ziua a 14-a, domnul doctor ne recomanda sa facem Pregnyl-ul invederea fortarii spargerii foliculilor. Ca sa nu mai pierdem timp ne repezim imediat la clinica Genesis si le rugam pe dragutele asistente de acolo sa ne ajute cu o doza de Pregnyl in schimbul celei pe care o aveam cumparata dar care o lasasem acasa. Asistenta este de acord si ii face Sotiei Pregnyl-ul, apoi ne intoarcem acasa pentru a ne plati datoria. Cu Pregnylul facut nu ne mai ramanea decat sa asteptam spargerea foliculilor pentru a da startul inseminarii. Ceea ce nu stiam la momentul respectiv este ca Pregnylul are efect in 24-36 de ore de la injectare, deci foliculii ar fi ajuns la maturitate abia in seara urmatoare cel mai devreme.
O noua zi, o noua aventura. Ne trezim de dimineata in Ziua-cea-Mare si mergem mai intai la Elias pentru o prima inalnire cu Tutu. Deja de cu o zi inainte ne pusese in vedere ca vom avea o zi lunga in care o va monitoriza pe Sotie si din ora in ora daca va fi cazul pentru a astepta momentul prielnic de inseminare. Bineinteles ca una este ceea ce se zice in teorie si alta este practica de teren. O prima monitorizare la Elias arata ca foliculii sunt inca intregi si nu au ganduri de a se desface prea curand. Tutu ne trimite spre cabinet unde urma sa se prezinte si el in jurul orei 14:00. Ne pierdem vremea in toate modurile posibile si imposibile ca sa alungam emotiile si gandurile negre si la ora 14:00 ne instalam in fata cabientului. Aici surpriza! Apare doa asistenta domnului doctor si ne comunica faptul ca domnul doctor a trebuit sa “dea o fuga” pana la Cluj unde nu-stiu-ce s-a intamplat si a trebuit sa fie prezent. Atunci am realizat noi de ce grupul constant de gravidute ce “gravitau” in fiecare dupa-amiaza in fata cabinetului erau lipsa la apel in acea dupa-amiaza. Cu disperare in glas intrebam si noi si perechea-colega-de-suferinta (si ei erau programati in aceeasi zi la inseminare si venisera de la Braila pentru marele eveniment) daca Tutunaru se intoarce in acea seara in timp util sa mai facem ceva. Asistenta ne linisteste ca domnul doctor se va intoarce pana in ora 18:00 si va face si inseminarile programate. Ne repezim la Genesis si intrebam pe doamna Matei daca poate sa ne ajute cu prepararea spermei la momentul in care Tut se va intoarce. Ne linisteste si dumneaei ca totul va fi la timp gata, dar parca gandurile sumbre nu ne mai dadeau pace. Nu cred ca va inchipuiti cum au trecut cele 5 ore de asteptare, pentru ca Tutunaru a aparut abia pe la ora 19:00 la cabinet. Cum a venit a si luat in primire cele cateva gravidute ce aflasera ca se intoarce si vroiau sa fie consultate, apoi ne-a primit pe noi, cei cu inseminarile. Mai intai a intrat cuplul de la Braila, apoi noi. La ecografie a constat ca in continuare foliculii Sotiei nu sunt sparti, dar ne-a “linistit” ca nu mai au mult pana se vor desface si ca putem face linistiti inseminarea. Dam fuga la clinica, recoltam sperma, o dam doamnei biolog spre preparare (inca era acolo!) si ne intoarcem cu preparatul minune si doua truse de inseminare la purtator la cabinet. Brailenii terminasera si ei de preparat sperma, insa nu le daduse trusa de inseminare si de aceea au asteptat pana ne-am intors noi ca Tutu sa ii preia. Intre timp lucrurile se linistisera la cabinet, nu mai era nimeni in sala de asteptare. I-am lasat din nou pe ceilalti sa intre primii, mai ales ca ne povestisera ca de doua zile sunt in Bucuresti, fara somn, fara odihna. Apoi a venit randul nostru. Tinusem pana atunci preparatul roz (da!…e roz dupa preparare!) la caldura corpului pentru a nu-l strica. Am intrat, amandoi gatuiti de emotii, eu m-am asezat pe canapea, iar Sotia pe masa de consult. Tut a pregatit seringa din trusa de inseminare, a montat dispozitivele (un tub lung si subtire si o teaca de ghidaj pentru acesta plus ciocul-de-rata) si a inceput “cotrobaielile” dupa intrarea in colul Sotiei. Dupa indelungi chinuri (5 minute de oftaturi si suduieli din partea lui) ne anunta ca operatiunea s-a desfasurat cu succes si ca Sotia are un col “pacatos”! Alte 5 minute mai tarziu, timp in care Sotia a fost in repaos la orizontala, ne spune ca putem pleca acasa si ne ureaza succes. Sotia se ridica de pe masa, se echipeaza si o conduc la masina. O intind frumos pe bacheta din spate si plecam spre casa plini de speranta si la pas marunt caci incarcatura este valoroasa si nu trebuie zdruncinata. Au urmat 10 zile de sperante, apoi am mers sa facem analiza de beta-HCG, o analiza de sange ce-ti poate confirma inca din fazele incipiente daca esti sau nu insarcinata. Doar ca aceasta analiza trebuie facuta cantitativa (cantitatea de bet-HCG din sange) si nu calitativa (esti/ nu esti insarcinata). Am mers mai intai in dimineata zilei la un laborator de analize aproape de noi unde am intrebat daca se poate face analiza de beta-HCG. Raspunsul a fost afirmativ asa ca am lasat o proba de sange si ne-am intors in aceeasi dupa-amiaza. Cand am primit raspunusl am fost dezamagiti: faceau doar analiza calitativa a indicatorului, iar noua ca sa ne confirme sarcina aveam nevoie de analiza cantitativa. Dar testul spunea SLAB-POZITIV! Deci eram pe drumul cel bun! Asa ca iar am inceput alergarea dupa analize, insa de data asta am ajuns la clinica IDS Laboratories. Aici se facea analiza cantitativa a beta-HCG, insa rezultatul il primeam abia a doua zi. Inca o zi de speranta si emotie! Ne-am intors a doua zi dupa rezultat. A fost cea mai mare dezamagire a intregii perioade de cand am inceput cu prima monitorizare la Tutu. Analiza spunea clar ca nu suntem tatici…
Aaa! era sa uit de rezultatul Laparoscopiei: Sotia e in regula din toate punctele de vedere! Am facut laparoscopia ca sa nu spunem ca nu am eliminat si eventualele cauze finctionale la ea.
